Confesiunile celeilalte femei

ip111

Să fim înțeleși.Niciodată nu mi-am dorit să fiu cealaltă femeie – o a doua opțiune pentru un bărbat – cel puțin așa credeam că sunt, însă aveam să aflu mai târziu că numărătoarea nu se oprea la mine și că mai existau multe alte femei în postura mea, care s-au bucurat de nopți intense alături de el, pentru ca dimineața să le găsească singure și înlăcrimate.

Începuturile au mai mereu încântătoarea calitate de a părea miraculoase și deși mai știam că atunci când ceva pare prea frumos ca să fie adevărat , numai pentru ca viața să te coboare apoi cu picioarele pe pământ în cel mai brutal mod, am ales să risc.Pentru că fără riscuri nu poți obține ceva minunat, la fel cum asumându-ți-le există șansa de a plăti dublu prețul lor.

Atunci când distanța ne despărțea, speranța era tot ce mai aveam.Voiam să cred că nici lui nu-i încăzește nimeni seara patul, dar e o prostie să te aștepți ca celălalt să-ți fie credincios doar pentru că tu te-ai decis să fii așa, chiar dacă între voi nu e încă nimic clar.A fi sau a nu fi loial nu ține niciodată de cealaltă persoană.Când cineva alege să înșele o face pentru că nu se apreciază pe sine suficient de mult.

Și fiindcă ajunsesem la concluzia că doar din partea mea existau eforturi de a face „relația noastră” să meargă și oricât de mult aș fi vrut să mă bucur de ea din perspectiva unui bărbat, eu nu puteam accepta o astfel de situație.Și deși nu găsisem încă puterea de a mă rupe definitiv din această relație toxică, destinul, cu o oarecare întârziere, s-a hotărât într-un final să îmi arate adevărata sa față.

Nu aș fi putut niciodată să construiesc ceva alături de acel bărbat, fiindcă întreaga sa existență era clădită pe nisipuri mișcătoare, deși refuzasem în nenumărate rânduri să văd lucrul acesta.Și oricât de mult m-ar durea să o spun , mă bucur că am aflat de existența ei – femeia căreia îi dedicase timpul său liber și căreia îi oferea experiențe , femeia pe care o alinta și pe care o prezentase tuturor neamurilor, femeia alături de care nu îi era rușine să se afișeze în fața întregii lumi, mai puțin în fața mea.Pe când eu îi ofeream doar plăcere în așternuturi.Și astfel, printr-o pură întâmplare, aflasem că mă mințisem singură în toată perioada în care i-am fost alături.El nu fusese niciodată doar bărbatul meu, cum nu fusese nici doar bărbatul acelei femei.

M-ar fi durut mai puțin dacă nu mi-ar fi indus ideea de mai mult, dacă ar fi rămas totuși distant și nu mi-ar fi pictat în cuvinte un viitor în doi.Dacă mi-ar fi recunoscut că se împăcase cu fosta, ca să pot să iau o decizie pe cont propriu.Uneori mă gândesc că poate niciodată nu i-a dat drumul ei, ci doar era o femeie bine păzită de ochii și urechile mele.Și  cel mai mult mi-aș fi dorit să fi aflat mai devreme de ea și de adevaratul lui caracter.Dar poate că asta mi-a fost lecția pe care a trebuit să o învăț la momentul respectiv și în alt mod nu ar fi fost posibil să decurgă.Sper doar să nu repet greșeala, fiindcă prețul plătit e mult prea scump pentru a mi-l permite din nou.

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s